Multumesc ...

Viata pe un peron

Mda.Asa a inceput toata discutia si tot asa a luat sfarsit.
Într-o noapte visam că mergeam pe marginea liniei ferate. Mă simţeam descurajata şi vroiam să termin cu toate. Ceva nu ţi-a plăcut în această plimbare a mea, ai venit şi m-ai privit întrebător. Atunci m-am aşezat în iarbă şi am început să plâng în hohote uscate, fără lacrimi. Şi pentru că mă priveai mai departe întrebător, ţi-am spus: "Am vrut să mă arunc înaintea trenului". Te-ai uitat la mine uluit. "Care tren?" "Trenul care va veni". "Dar îl aşteptăm de atâta vreme şi nu vine, mi-ai zis. Cum îţi închipui că va veni tocmai când te plimbi tu pe marginea şinelor?" Am scuturat din cap şi ţi-am dat o explicaţie care şi pe mine m-a uimit. "Dacă m-ai fi lăsat, ai fi văzut că venea. Toată viaţa m-a urmărit ghinionul. N-am obţinut nimic decât după ce nu mai aveam nevoie. Din moment ce nu mă mai urcam în tren, ci mă aruncam înaintea lui, trenul ar fi venit".
Da,cam asa sta situatia.Important ca acum sunt foarte fericit si am un motiv in plus dupa 3 ani.Nu crezi ca era si timpul? :)))Happy

gata,trag cortina.

Inchei aici totul.voi mai intra dar pe alte bloguri.:)



Ai sa afli si tu intr-o zi ce distractiv e sa-ti razi de lume ascunzandu-i secretul afectiunilor tale.Ei bine nimeni nu stie nici ce iubesc eu,nici ce vreau.

Paradoxul zilelor noastre.

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
ai.
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.




                                                   Octavian Paler
       :)

Vorbe.Un fleac,ne-ai ciuruit...

Leapsa ;))

Ai o porecla?
Parca era una...Paulean,de la un simplu id de messenger :))
Unde locuiesti?
Intre 4 pereti :)))un simplu apartament
Ce inaltime ai?
Nici prea inalt,dar nici scund.nici gras dar nici foarte slab,nu tare destept dar nici ingamfat unnpic cam scund :))destul cat sa incap pe usa cand vin obosit acasa :))
Ai zi onomastica?
Deci scriu numai data.ok?1 ianuarie,25 martie,1 mai,1 iunie,pe 1 iunie cred ca este si ziua ta, deci tot copil raman ;),ar mai fi 23 august si nu mai stiu.
Cu ce te ocupi?
Muncesc ca un sclav cuma facem majoritatea.
Ai frati sau surori?
da.una bucata frate,nu pierdut si nici gasit ,prezent tot timpul
Limba materna?
Cu ce se mananca?in general romana,la "OBOSEALA"Franceza.Nici eu nu o inteleg :)))
Limbi vorbite.
Romana.Si depinde ce beau.Se poate sa fie mai multe,inclusiv Chineza ;)
Colectii?
Ar fi cateva,dar nu le spun.
Numar la pantofi?
41.In caz ca vrei sa imi cumperi o pereche de adidasi...
Scoli absolvite.
Profesionala
Materia preferata?
Desen tehnic.
Ce hobby-uri ai?
Sunt cateva
Bani de buzunar?
Un sclav nu o sa aiba niciodata bani de buzunar
Dorinta?
Sa ma intorc la cineva
Vise?
Visez la cineva
Numar norocos?
Inca nu lam descoperit.Tote sunt la fel de fel:))
Ai vrea sa revezi?
Pe aripile zapezi
Ai animale de casa?
Nu.Eu cred ca sunt singurul animal cand dorm.Sforai.:)))))))))
Sentimentul cel mai pretuit?
Un fior
Care a fost cea mai frumoasa zi din viata?
La mare

Cu drag Paul

Cele mai frumoase ....Amintiri? :)))) yep

HA HA HA HA Si bine inteles COPILARIA NOASTRA vs.Copilaria voastra :)))

Brucas-Apologies

:)

de ce? si totusi....de ce?

De ce este atat de greu sa spui ceea ce simti.Nu sunt totusi sentimentele tale?Este atat de greu sa spui pur si simplu adevarul?Hm.Am spus ca nu,dar chiar trebue sa ma crezi?Acum ca totul sa terminat,si nu mai pot sa te mai intalnesc sa stii ca nu te voi uita.oricum tu mai invatat sa iubesc.Poate am sa iti mai scriu intr-o zi sa iti spun ca sunt bine.
Si acolo-n noaptea aceasta de nici o stea patrunsa
Mai simte ca zvacneste sub val o raza ascunsa
Esti tu,sfanta-amintire,ce-n umbra dormi acum!
Si patimile tale se irosesc cu anii
Ducand o masca,una,si alta un pumnal.
Precum comediantii cu zburdele lor stranii
Cand ceata li se pierde treptat dupa un deal.
Dar tu nu pieri ,iubire,lucesti cu vraja adanca,
Tu,candela sau torta-n amurgul pamantesc
Ne tii prin bucurie,mai mult prin lacrimi inca,
Cei tineri te blesteama,batranii te iubesc.
Dupa o anumita varsta,toti oamenii au impresia ca au naufragiat,ca si-au ratat viata,ca au trait o viata idioata,absurda-o viata care nu poate fi a lor,care nu poate fi decat viata altuia...Pentru ca avem o parere prea buna despre noi insine,si nu putem crede ca daca am fi trait intr-un adevar viata noastra,ea ar fi putut fi atat de idioata.
Dar ce poate  insemna o iubire?Cat poate ea dura?Nimic nu dureaza in lumea asta.,totul trece,totul se preface,totul moare ca sa se nasca din nou,altfel,in alta parte,cu alti oameni.

Ce as fi vrut sa stiu pana la 30 de ani

E trist dar adevarat. Daca vei absolvi cu 10 pe linie nu iti garanteaza nimeni ca vei fii angajat pe 10.000 euro din start.
Daca ai 5 prieteni adevarati in viata te poti considera un om norocos, pastreaza-i cat mai aproape. Prietenii de duzina vin si pleaca. Un prieten adevarat e cel care vine noaptea 100 de kilometri sa te tracteze pentru ca ti s-a stricat masina, nu ala care te suna de ziua ta sa iti aminteasca ca asteapta de baut. 
Important e sistemul tau de valori si ce crezi tu. Daca ai o idee buna si crezi in ea nu te lasa influentat de ceilalti. Mergi pana in panzele albe. E mai bine sa incerci, sa cazi si sa te ridici stiind ca ai incercat decat sa zaci mereu in mocirla mediocritatii. Daca Bill Gates nu era incapatanat probabil ca acum toti foloseam Linux pe calculatoare, daca fondatorii Google nu credeau in algoritmul de cautare dezvoltat de ei azi cautam pe net cu Bing, ati prins ideea. 
Pana la 20 de ani metabolismul isi face treaba, dar dupa aceea munca la birou, alimentatia proasta si stilul de viata dezordonat lasa urme. Obisnuieste-te sa practici un sport saptamanal de tanar.
In viata, la job dar si in relatiile amoroase uneori lucrurile merg, alteori se taraie. Atunci cand vezi ca ceva scartaie gandeste-te bine daca se mai poate repara ceva sau trebuie sa faci o schimbare in viata, un nou inceput. Si nu uita, fiecare sut in fund e un pas inainte.
Sunt prea putine persoanele care se bucura sincer atunci cand reusesti ceva in viata si prea multe acelea care te invidiaza sau te urasc doar pentru ca te descurci mai bine ca ele. Invata sa ii ignori pe frustati.
Cei care la 25 de ani inca locuiesc cu parintii au o problema. Nu e vorba doar de chiria pentru o garsoniera, bani si greutatiile vieti, ci de filozofia ta de viata in general. Daca la 25 de ani inca o astepti pe mama sa iti cumpere paine si sa iti dea bani de tigari la 35 de ani ce vei face? Vei deveni un ratat. Te poti muta cu niste prieteni, poti inchiria o camera intr-un apartament, o rulota… Viata are alt gust cand esti pe cont propriu. E mai greu, dar si satisfactiile sunt mai mari.
Atunci cand parintii iti fac orice capriciu ai impresia ca banii se trag la imprimanta, insa cand tragi o luna de zile la job si ai bani de chirie, mancare si ceva de imbracat iti dai seama ca sistemul tau de valori e gresit. Si incepi sa te schimbi, sa fii mai responsabil, sa cheltuiesti banii mai atent. Nu e o idee rea sa iti tii o evidenta a banilor pe categorii: cati bani am primit. ce am cheltuit luna asta, cat am economisit.
Stiu ca pentru a fi fericit e nevoie de bani, dar gandeste-te bine, cele mai fericite clipe din viata ta sunt legate de bani? Sa stai pe patura si sa privesti cerul senin, zambetul persoanei iubite, o plimbare pe munte, clipa cand ai fost felicitat la job pentru un proiect realizat cum trebuie, multumirea din ochii parintilor atunci cand mergi sa ii vizitezi…. Sunt lucruri in viata care nu costa si aduc mai multa bucurie decat chestii cumparate cu bani.
Cat suntem tineri avem timp pentru toate, dupa 20 de ani programul e tot mai incarcat iar timpul liber o problema. Descopera ce te relaxeaza, ce te multumeste si aloca timp pasiunilor tale. Iti place sa urci pe munte? Macar un weekend pe luna fugi din oras. Iti place fotografia? Cauta peisaje care merita fotografiate si fii mandru de pozele tale. Aloca-ti timp pasiunilor tale, caci altfel vei ajunge un robot care stie doar de job, mancare si dormit. Atunci cand pasiunea dispare nu mai simti ca traiesti.
Niciodata nu stii ce vei face in viata daca nu te apuci sa experimentezi si sa incerci. Nu te apuca de un liceu. facultate sau curs doar pentru ca “e o meserie de viitor”. Orienteaza-te pe o profesie care iti place, altfel vei fii mediocru toata viata.
Sunt persoane cu care te intelegi mai bine sau mai rau, sunt persoane cu care poti vibra pe aceeasi frecventa, gandi la fel, simti la fel, dar nu e numai una, pot fi mai multe. Obiceiurile fiecaruia se ajusteaza pe parcursul relatiei, fluturii din stomac devin mai mici, dar faptul ca ai alaturi pe cineva care te sprijina, te intelege si crede in tine ajunge sa valoreze mai mult decat oportunitatea unei aventuri de-o noapte.
Important e sa iti gasesti perechea, jumatatea alaturi de care te simti multumit si implinit, care iti ofera linistea interioara si echilibrul atat de necesar in viata asta zbuciumata.
Cam atat de la mine, urmeaza partea in care eu va intreb pe voi ce ati fi vrut sa stiti despre viata pana la 30 de ani.

Este adevarat?

ea : În dragoste, a iubi înseamnă de multe ori a înţelege.
el: Iubirea?Ce-i iubirea?
ea:Iubirea sta in calea mortii.Iubirea este viata.
el :Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc.Tot ce exista,exista pentru ca iubesc.Totul e legat numai de iubire?
ea : Iubirea este viata.Si daca iti lipseste iubirea ,iti lipseste viata.
el : Dar dragostea?
ea : Dragostea este izvorul intregii vieti.Dragostea este cea mai frumoasa dintre sanse.Nu exista dragoste asa cum este prima iubire.
el : Deci dragostea este distanta dintre REALITATE si DURERE.Iubirea este o promisiune,iubirea este un suvenir,odata dat niciodata uitat,niciodata lasat sa dispara,iar iubirea nu este o relatie intre doua persoane.Ea este un stadiu al constiintei tale.

cenaclul flacara 6 / 6 :)

Te Salut Generatie in Blugi !

.....Viata nu e buna, nici rea, e ceea ce este....

Moartea nu ne priveste pe noi, ci pe acea putere pe care o da. Noi n-o putem face asa sau altfel in esenta ei. Pe noi ne priveste viata, caci noi o cream din zilele  ce ni se dau.
Poate daca as fi vesnic, as dori sa stiu ce e moartea.E ciuadt cum se pot gandi oamenii la moarte cand e atat de facut in viata ! :))

Inspiratie inseamna : neexplicabil

Nu fi secerator de ianuarie, chiar daca ai putea topi toata zapada ce este, va veni alta.
Dupa zapada alba si cerul albastru este si la oameni zapada murdara a lui februar si rascoala de vant a lui martie.Copilarie patata, adolescenta de zbucium.
La inceputul tuturor celor bune este zambetul.Florile rasar de la sine oriunde ar atinge pamantul.Dulce april, nins de flori albe, al sufletelor.
Mai are inteles si taina.E primavara noptilor, in natura ca si in viata.
Iunie lupta dincolo de marginile poeziei, ale careia petale au ingrasat terna pamantului pe care au cazut.
Bogat si greu e iulie al vietii. Sufletul se inabusa rodind pentru altii.
August triumfa prin siguranta roadei. Tu insuti incepi a nu mai fi.
Ti-e frig cu septembrie, cand ramurile ti se culeg si lumea canta  de binele ei, si nu de jalea ta.
Ai avut macar frunzele tale.Si iata-le cad si acelea.Sufletul singur sta drept si sever, el in fata lui, spre cer aspru de judecata.Octombre.
Novembre de deznadejde in trambita osandelor, cu trunchiuri goale din pamantul gol. Mai e un cer si pentru tine care ai dat toate si nu primesti de sus nimic?
Decembre?Maini reci, albe se coboara bune asupra ta si-ti acopar cu mormant trupul despoiat.
Sufletul tau?Intreaba pe cei care l-au luat cantand, l-au strans harnic si acum se bucura de dansul.
De la o vreme se ingreuie inima de mormintele ce cuprinde.

Big White

Amintiri:Nostalgii :)

cei nascuti la inceputul anilor ‘cincizeci, ’saizeci si cei nascuti in anii ’saptezeci!!!
Noi, la gradinita, invatam poezii in romaneste, nu in engleza…
Noi, la scoala, incepeam orele cantand imnul Romaniei…
Noi, la scoala, trebuia sa avem penar, ALFABETAR si numaratoare…
Noi nu stiam ce este un calculator de buzunar…
Noi, copii fiind, mancam paine unsa cu untura sau cu marmelada sau paine uda, peste care presaram zahar…
Noi am baut „Cico“ si „Zmeurata“ si ni s-a parut ceva extraordinar, chiar incredibil, cand au aparut primele sucuri „de la TEC”… Nimeni nu stia de „E“-uri…
Noi, la scoala, beam toata clasa din aceeasi sticla de suc, fara teama de virusi de „gripa porcina“…
Noi, in timpul claselor primare, adunam musetel, fier vechi, maculatura, sticle si borcane si le duceam la scoala ca sa ne faca pionieri in clasa a II-a si sa luam nota zece la Purtare…
Noi eram chemati la scoala cand era Pastele sau Craciunul, chipurile pentru ca aveam sedinte de grupa sau detasament de pionieri, ca sa nu ne ducem la Biserica, caci era interzis…
Noi aveam ora de „Caligrafie“ in care invatam sa scriem… caligrafic cu tocul cu penita, bagat in calimari din care cerneala nu curgea niciodata (aiurea!)…
Noi aveam ora de „Lucru manual“, in care invatam sa lipim poze cu celebrul „Pelicanol“ (din care mai gustam cateodata, cand simteam foamea, ca prea mirosea frumos!) sa coasem pe modele din carton cu gauri, sa impletim din panusi de stiuleti de porumb sau sa facem chei din metal la ora de „Atelier“…
Noi purtam zilnic in ghiozdan celebra „fatza de banca“, din cauza careia, daca o uitai acasa, ti se scadea nota la purtare…
Noi eram foarte mandri cand ne venea randul sa luam acasa „fatza de catedra“ a invatatoarei…
Noi am citit „Arici-Pogonici“, „Licurici”, „Pif”, „Ciresarii“, „Luminita“…
Noi mergeam la teatru sau la film… „cu clasa“…
Noi, in timpul liceului, citeam pe ascuns, in timpul orelor, carti de Jules Verne (Ocolul Pamantului in optzeci de zile, Doua zeci de mii de leghe sub mari, Insula cu elice, O calatorie in centrul pamantului) Alexandre Dumas (Cei trei muschetari, Regina Margot, Dupa doua zeci de ani), dar si Omul invizibil, Regii blestemati, Singur pe lume, Razboiul lumilor, Colectia de povestiri stiintifico-fantastice, Colectia „Cincisprezece lei“, Aventurile submarinului DOX, Toate panzele sus, Poezii de Eminescu…
Noi ramaneam dupa ore si jucam fotbal cu monede pe masa de catedra si faceam portile din degetele de la maini…
Noi jucam fotbal, pe maidan, cu celebra minge „de noua lei“…
Noi suntem ultima generatie care a jucat „De-a v-ati ascunselea”, „Castel”, „Ratele si vanatorii”, „Tara, tara, vrem ostasi”, „De-a prinselea”, „Sticluta cu otrava”, „Pac-Pac”, „Hotii si vardistii”, „Tzari, Orase“, „Sotron“, saream „Coarda“..
Noi jucam coci cu bile de rulmenti (pe monede de doua zeci si cinci de bani, cinci zeci de bani, un leu sau trei lei sau pe capace de sticle de bere!)…
Noi jucam cirlic si tzurca, „noua pietre“ sau confectionam pistoale din teava de cupru ca sa pocnim de Revelion, cand mergeam cu Plugusorul…
Noi suntem ultimii care am strigat „Un’, doi, trei, la perete stai” si „Cine nu e gata il iau cu lopata“…
Noi am fost ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme doua zile si doua nopti, inchisi in casa).
Noi am fost primii care am vazut desene animate color si primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi avem amintiri despre primii pasi pe Luna, despre razboaiele sangeroase din Vietnam si Coreea, despre asasinarea lui J.F. Kennedy sau cutremurul din patru martie o mie noua sute sapte zeci si sapte…
Noi ofeream locul nostru unei femei, unei gravide sau unui batran, cand calatoream cu autobuzul, troleibuzul sau tramvaiul…
Noi deschideam usa unei femei si ii ofeream intaietate la intrare/ iesire…
Noi avem o cultura generala cu mult mai vasta si mai solida decat generatia de astazi, pentru ca a invata si a sti insemnau CEVA odata…
Noi am purtat plete si pantaloni evazati…
Noi eram fugariti de militieni ca sa ne bage masina de tuns in par sau sa ne rupa pantalonii prea largi, pentru ca „imitau modelul imperialist degrada(n)t si decazut, aflat in putrefactie“…
Noi am fost primii care am purtat fishuri, jeansi elastici, geci de blugi de la turci, iar cine avea blugi marca „Lee“ sau „Puma“ era deja lider de gasca…
Noi, la aniversari, cantam „Multi ani traiasca!“, nu „Happy Birthday“…
Noi nu stiam de Sfantul Valentin, dar stiam sa scriem biletele si scrisori de dragoste…
Noi organizam si mergeam la „ceaiuri“, asa se numeau petrecerile noastre…
Noi nu stiam de „party“, „bairam“ sau „boschetareala“…
Noi, la petreceri, cantam cu naduf „Si-asa-mi vine cateodata sa dau cu cutitu-n piatra…“, simtind ca asa ne revoltam impotriva regimului…
Noi asteptam la chefuri sa jucam „Fantanita“, „Flori, fete sau baieti”, „Adevar sau Provocare“ sau orice ne oferea vreun pretext sa „pupam pe gura“ pe cine credeam ca „iubeam”..
Noi suntem cei care ceream „prietenie“ („Vrei sa fim prieteni?“ sau „Pot sa te tin de mana?“…
Noi roseam la cuvantul „sex”…
Noi am completat mii de oracole, cu speranta (nemarturisita cuiva) ca persoana iubita va citi acolo unde scrie „De cine iti place cel mai mult?”, ca sa afle ca de ea/ el ne place…
Noi aveam „Caiet de impresii“, de care ne ocupam mai mult decat lectiile pentru scoala, in care scriam gandurile intime despre persoana iubita, dar il aratam la toti, ca sa se afle pe cine simpatizam cel mai mult…
Noi nu am dat examene „de capacitate“, nu am dat teste grile la admitere…
Noi am fost ultimii „Soimi ai Patriei”, ultimii „Pioneri” si ultimii utecisti (mai tineti minte: „Utecistii de azi, refegistii de maine“???).
Noi am trait cu melodiile Beatles-ilor, ale lui Jimmy Hendrix, Rita Pavone, Paul Anka, festivalului de la Woodstock, Janis Joplin, Elvis Presley, Giani Morandi, The Suprems, Led Zepellin, Guess Who, Rolling Stones, Vanghelis, Queen, Demis Russos, Abba, Deep Purple, Prince, Metallica, Ace of Base, DJ Bobo, Michael Jackson, Backstreet Boys…
Noi nu auzisem de manele…
Noi stiam sa dansam in ritmuri de polka, tango, vals, twist, rock-and-roll, shaike…
Noi dansam in ritm de hora, sirba si geamparale, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam de rupeam podeaua…
Noi ne delectam cu filmele cu Stan si Bran, Charlie Chaplin, Jean Marais, Brigite Bardot, Jean Paul Belmondo, Sara Montiel, Giani Morandi, Elvis Presley, Gerard Barry, Gina Lolobrigida… (mai tineti minte „Stan si Bran, studenti la Oxford“, „Luminile orasului“, „Vagabondul“, „Articolul patru sute doua zeci“, „Fanfan la Tullipe“, „Capitanul Francaise“, „Fratii corsicani“, „Cavalerul Pardaillan“, „Jandarmul din Saint Tropez“, „Fantomas“?)…
Noi sorbeam din priviri la TV serialele „Aventurile capitanului Val-Vartej“, „Robin Hood“, „Sclava Isaura“, „Beverly Hills“, „Melrose Place“, „Twin Peaks“, „Dallas“… Si cand ne intalneam pe strada si vreunul zicea ca nu s-a uitat, insemna ca ori a fost pedepsit de parinti ori nu avea inca televizor.
Noi eram innebuniti de reclamele de pe posturile TV straine. Abia asteptam sa vina si la noi inghetata „Magnum“ sau pistoalele si pustile acelea cu apa, absolut superbe. Pana sa vina, ne consolam cu „Tango“ cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care, turnate in cap ne provocau raceala (un motiv bun sa nu mergem la scoala!).
Noi mancam creta ca sa facem temperatura, sa nu mergem la scoala sau sa ne invoiasca de la scoala..
Noi vindeam sticle si borcane ca sa ne cumparam timbre, clasor, carti, minge sau inghetata…
Noi am baut prima „Coca-Cola“ la sticla, „bautura imperialista“…
Noi nu ne dadeam beep-uri sau SMS-uri..
Noi ne fluieram, sa iesim afara din casa…
Noi nu aveam „dolby surround system“, dar taceam toti ca sa auzim actiunea si dialogul din film…
Noi nu aveam „Nintendo“ sau „Playstation“, ci prastii cu care trageam dupa ciori… E adebarat, uneori mai spargeam sic ate un geam…
Noi am mers cu bicicleta, trotineta sau caruciorul cu rulmenti fara casca, genunchiere si cotiere… Este uimitor ca inca mai suntem in viata!…
Noi nu am avut scaune speciale in masini…
Noi nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos…
Noi nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de alti copii…
Noi nu ne spalam pe maini dupa ce ne jucam cu toti cainii si toate pisicile din cartier…
Noi puneam saliva pe julitura care sangera…
Noi nu am tinut seama niciodata de cate lipide si glucide mancam… Parintii nostri nu aveau „child proof the house”…
Noi mergeam sa umplem sifoanele, sa cumparam bere si vin varsat „de sase lei litru’“ de la „Alimentara“ si cate un pachet de tigari „Carpati“ (fara filtru), „Marasesti“, „Litoral“ sau „Snagov“ de la „Tutungerie“.
Noi defilam de Intai Mai“ si „Doua zeci si trei August“…
Noi marsaluiam pe strazi si bulevarde ca sa strigam „Un NU hotarat bombei cu neutroni!“…
Noi eram scosi din productie ca sa aplaudam si sa scandam pe stadioane la vizitele de lucru ale „tovarasului si tovarasei“…
Noi am vazut inmormantarea lui Gh. Gheorghiu Dej la TV…
Noi am vazut, in premiera mondiala, Revolutia in direct la TV…
Noi am auzit cum au tras „teroristii“…
Noi am vazut asasinarea Ceausestilor la TV…
Noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede…
Noi am fost contemporani cu constructia Transfagarasanului, hidrocentralelor de la Bicaz, Arges, Portile de Fier…
Noi am fost contemporani cu constructiile podurilor de la Cernavoda si Giurgeni – Vadu Oii, Metroului, Canalului Dunarea – Marea Neagra, Casei Poporului, Centralei nucleare de la Cernavoda…
Noi am trait cu frica informatorilor Militiei si Securitatii…
Noi am ras la bancurile cu Bula, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporana noua.
Noi ascultam pe ascuns „Europa Libera“ si „Vocea Americii“…
Noi am fost contemporani cu Grigore Vasiliu Birlic, Mircea Crisan, Horia Caciulescu, Toma Caragiu, Constantin Draghici, Puiu Calinescu, Dem Radulescu, Magda Barbu, Margareta Pislaru, Marina Voica, Dida Dragan, Mihaela Runceanu…
Noi am trait pe muzica celor de la Mondial, Phoenix, Sincron, Romanticii, Rosu si Negru, Semnal M, Azur….
Noi am fost pe stadioane la cenaclul „Flacara“ sa ascultam muzica folk…
Noi am fost cobaii experimentului denumit „formarea omului nou“…
Noi suntem o generatie de invingatori, de visatori, de nostalgici, dar si de perdanti…
Noi suntem cei care am pierdut de doua ori: si atunci, si acum…
Noi suntem ultima genaratie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie…
Dar TOT NOI suntem si generatia care vede limpede cum ne pierdem tara, iar dusmanii sunt din interior si nu din afara…
Noi am fost saraci si suntem la fel de saraci, dar am devenit liberi…
Tu ce amintiri ai?

Plictisit prin Bucuresti.Steaua

Copilaria...

Câteodată stau şi mă gândesc la copilăria pe care am avut-o. A fost frumoasă. Abia aşteptam ca părinţii să ne mai lase singuri ca să ne jucăm în voie. Cred că fiecare are amintiri frumoase din copilărie şi fiecare poate să spună: mai frumoase ca ale mele nu a avut nimeni.
Când eram copil, gândeam ca un copil. Acum că sunt mare, gândesc altfel. Dacă aş fi iarăşi copil, însă cu mintea unui om matur, oare cum m-aş comporta? Nu aş mai fi copil. Aş fi un om micuţ, dar matur.
Oamenii mari nu mai ştiu să se minuneze de nimic… mai mult sunt trişti decât veseli.
Este o diferenţă între plânsul unui adult şi plânsul unui copil. Copilul plânge atunci când a primit bătaie de la părinţi sau când a fost certat, însă un adult de ce plânge? El nu mai primeşte bătaie de la părinţi. Plânge pentru că are interese: plânge că a fost trădat; plânge că a fost minţit; plânge când echipa favorită pierde; plânge când pierde pe cineva drag.

Acum dacă îmi este sete trebuie să torn apă în pahar şi apoi să o beau. De multe ori, copil fiind, alergam acasă de la joacă şi fiind însetat, nu mai luam paharul sau cana să beau apă, puneam direct gura in găleata cu apă rece şi beam până îmi potoleam setea.Nu aveam celulare cum au toţi copii de astăzi. Şi, tare bine mai era. După ce veneam de la şcoală plecam la joacă. Uneori ne întorceam acasă pe la ora 10 seara. Când ajungeam acasă, mai primeam câte o mică ceartă: „Unde aţi fost, măi? V-am căutat peste tot. Aveam nevoie să te trimit la bunica după…”. Ce bine că nu aveam celular, că m-ar fi căutat mama şi îmi strica toată joaca. Bătaie de la tata, am primit doar de două ori. Ţin minte şi astăzi amândouă fazele şi motivele pentru care am primit bătaie. Nu degeaba se spune: „am să-ti trag o bătaie că nu ai să mă uiţi în veci”Nu aveam calculatoare, dar tot găseam noi ceva de joacă toată ziua. Ne jucam de-a caii.Dacă se întâmpla să cădem şi să ne julim, nu căutam vinovaţi, ne ridicam şi continuam joaca.
Dacă cineva avea o sticlă cu suc, împărţea şi la ceilalţi din grup. Nu a murit nimeni că am băut din aceeaşi sticlă. Sau, dacă cineva avea o gumă de mestecat, adusă de tatăl lui din străinătate, după ce se sătura de mestecat o dădea şi la altul şi, aşa, săraca gumă trecea pe la mai mulţi, că doar, era din străinătate… Când citiţi aceste rânduri, nu aveţi decât să râdeţi, dar aşa era viaţa de copil. Nu gândeam ca acum. Atunci, parcă, totul era permis, nimic nu putea cauza o boală…Dacă copiii de astăzi ar citi vieţile noastre din copilărie, poate, ar spune că am dus o viaţă de plictiseală. Dar, noi am fost foarte fericiţi. Mult mai fericiţi decât sunt unii copii astăzi… 

Este real sau doar un vis

Nu stiu,pare a fi...mai bine sa ascult... ">

A opta usa...Bat si intru...

Poate sa fie o prostie, dar odata ce ti-e scris sa circuli aproape intotdeauna pe trotuarul umbrit al strazii pe care se scurge viata noastra, vine o vreme cand tot ceea ce vezi pe celalalt trotuar, pe cel insorit, incepe sa ti se para ireal, efemer ca un miraj.Si daca intamplator ai ocazia sa nimeresti pe aceasta parte plina de lumina, ai senzatia ca dintr-o data lucrurile s-au incurcat, ca ceva nu e in regula, ca visezi, ori ca ai luat-o razna.
   De aceea, coridorul, cu racoarea si severa lui solitudine, mai readuce sentimentul linistitor al realitatii.Totul e la locul  sau,si eu, de asemenea, sunt la locul meu, pe partea umbrita a vietii, si daca nu m-am trezit inca de-a binelea din auriul si azurul litoralului,peste putin timp o sa mi se ofere in acest scop o ceasca de cafea tare, desi in clipa de fata as fi preferat sa fiu scutit de asa ceva.

O zi ....

" Intradevar este o zi de primavara cu mult soare si cu florarese care vand ghiocei, acest simbol al primaverii.Nu stiu de ce in aceasta zi ma gandesc la tine, nu stiu carei cauza ,poate de vina aceasta zi de primavara,as vrea sa fii langa mine ,dar stiu ca nu se poate...vreau si iarasi vreau.Merg pe strada si ma uit la perechi de indragostiti care merg tinanduse de mana si in fiecare pereche exista acea chemare spre iubire.Poate prin aceasta pereche de indragostiti ne oglindim si noi doi,ah cat de fericiti am fi fost in aceasta zi de primavara daca am fi fost unul langa altul,dar totusi stiu ca te am langa inima mea si cat te iubesc n-am cuvinte sa ma exprim,e un sentiment care ma face foarte fericit.Poate va veni si ziua cand vom fi impreuna si vom fi foarte fericiti.
Cu toate ca suntem departe unul de altul noi trebue sa fim aproape cu sufletul si trebue sa invingem aceasta departare ori ce ar fi pentru ca de prea multe ori ne-am spus I love you , love me , love , si intradevar am trait aceasta love story si care a fost prima ta dragoste adevarata. "

Emerson

Trecatori suntem insa aproape intotdeauna,pentru ca pasim in felul nostru,indreptandu-ne spre propriile noastre teme cu un aparat de concepte format in vederea acestor teme,cu o anumita obisnuinta de a analiza,decantat in noi de ocupatia continua.Dar in acest fel ne urmam drumul,privim piezis intr-o parte si-n alta si vedem ceea ce vedem in perspectiva,cu reflexele preocuparilor noastre consolidate,din punctul nostru de vedere.

LOVE IS IN THE AIR

Daca esti singur, fara sa ai cu cine sa vorbesti, sa te bucuri, sa te imbratisezi, sa impartasesti frumusetea cerului instelat, care ar putea fi scopul tau in viata? Dragostea este atat de importanta pentru ca ea da sens vietii si armonie. Ea este o muzica a carei frumusete nu se pierde, o suferinta dulce, un sentiment care – odata experimentat – nu poate fi nicicand uitat. Odata ce iubirea isi pune amprenta pe sufletul tau nu vei mai fi niciodata acelasi… Ea te ajuta sa descoperi bucuria de a trai, bucuria provocarii si cea a implinirii. Dragostea e atat de frumoasa incat e pacat sa treci prin viata fara a iubi, macar o singura data, cu adevarat… 
 nu exista fericire mai mare in viata decat aceea de a iubi si a fi iubit...

"......"

ROMEO (aparte):
Să mai ascult, sau să-i răspund acum ?

JULIETA: Doar numele ce-l porţi îmi e dușman.
Şi chiar de n-ai fi Montague, tu ești
Tot tu. Ce-nseamnă Montague? Nici braţ.
Nici mână, nici picior, nici chip, nici altă
Bucată dintr-un om. Alt nume ia-ţi !
Ce-i numele ? Ce noi numim răsuri
Tot dulce-ar miresma, oricum le-am zice;
La fel și el; de nu-l mai chem Romeo,
Tot fără de cusur și drag ramâne
Şi-atunci, Romeo, leapădă-al tău nume
Căci nu-i crâmpei din tine, și în schimb
Pe mine ia-mă toată.
ROMEO: Fac cum spui:
“Iubite” zi-mi, și mă botez din nou;
Şi nu mai voi în veci să fiu Romeo.
JULIETA: Ce om ești tu, ce-ascuns în manta nopţii
Dă buzna-n taina mea astfel ?
ROMEO: Pe nume
Nici eu nu știu a-ţi spune cine sunt:
Urăsc, o înger, numele ce-l port
Fiindcă ţi-i vrăjmaș; de l-aș avea
Pe o hârtie scris, bucăţi l-aș face.

Un zambet trist

     Eu sunt un zbor frant,o melodie de aripi neterminata,un pas descult pe o palma fierbinte,un zambet pierdut in rasul tau...Eu sunt o fereastra deschisa pentru zborul viselor tale...
  " Eu cu cine oi fi semanand,cu ochii astia?Cu tine,cu cine sa semeni?Si sunt foarte frumosi!
   Nu te superi pe mine?
  De ce sa ma supar?
  Fiindca vreau sa te intreb ceva.
  Intreaba-ma.
  De ce zambesti tu asa de trist?
  Cum zambesc trist?
  Cu ochii!..Stii ochii tai zambesc trist!"

Un semn, O intrebare ?Dar si un raspuns.

Eu mor, consoarta, sufleteasca parte
Ce vietii ii vei mai urca o treapta,
Dar ca sa trec in linistea cea dreapta
Astampara-ti tumultul, da-l deoparte!
Tristetea ta imi este-o dubla moarte
Si daca totusi vrei sa plangi, asteapta
Atat cat sufletu-mi spre cer se-ndreapta

Ca-ncep sa-l simt de trup cum se desparte.
Iti cer un lucru la plecare
Pastreaza patu lui curat credinta
Eu plec de tanar si-n durere mare...
Cum supararile obisnuita
Sunt intre soti, iti cer adanc iertare.
Te-astept in cer.Ma duc in nefiinta.

Un semn, O intrebare ?

O, cine poate fara teama, cine,

Priviri pe-aceasta fata ce-mi desteapta

Launtric prabusiri, ca nu se-asteapta

Decat doar cruda moarte pentru mine

Acest sfrasit destinul meu, avarul,

M-il vru sa fiu infrant, sa ma ingroape,

Ca altul de primejdie sa scape...

Dragoste adevarata

Sa-ti spun ce este dragostea adevarata.E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita,incredere si daruire impotriva ta insuti, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamna sa-ti dai inima si sufletul intreg celui care ti le zdrobeste, asa cum mi s-a intamplat mie.Dar tu nu pieri, iubire, lucesti cu vraja adanca.

.......

"Wenn die leute auseinanter geben,da sagen sie auf Wiedersehen."
"Cand oamenii se despart isi spun,la revedere".
Tu cand te desparti ce vei spune?

Viata la tara

Autoportret intr-o oglinda sparta

De dimineata,mi-am amintit de mare.M-am revazut la Costinesti, unde am descoperit placerea de a ma arunca, iesind din valuri, pe nisipul cald. Inchiriam doua camere intr-o casa taraneasca, foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin gradina la plaja. Ramaneam acolo pana la pranz, iar dupa-amiaza jucam pinacle.Eram patru.Uneori ne opream, taiam un pepene in patru si il mancam, manjindu-ne pielea bronzata cu zeama rosie picurata din feliile pe care le devoram pana la coaja, dupa care ne spalam la fantana pe maini si jucam mai departe. Din cei patru, doi au murit.Eu am imbatranit. Dar plaja va fi ramas aceeasi, invadata de alte trupuri bronzate, diminetile trebue sa fie si acum, acolo, dimineti fara cer, iar marea se clatina, cu siguranta, la tarm la fel de imbietoare, cand nu o agita valurile. Si, fireste, vor ramane tot asa cand din cei patru nu va mai exista nimeni. Cu minunata si teribila ei nepasare, pe care noi nu o vom putea invata niciodata, natura uita tot, chiar si pe cei care au avut naivitatea sa creada ca, macar, la mare nu exista decat prezent.

Octavian Paler

Avem timp pentru toate.Sa dormim, sa alergam in dreapta si in stanga, sa regretam ce am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu, avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta murim.

Nascuti pe 4 Februarie

1897 - s-a nascut Ludwig Erhard (Fürth, Germania)

1900 - s-a născut Jacques Prevert la Neuilly-sur-Seine, în Franţ

1902 - s-a născut Charles Lindbergh la Detroit, în Michigan, S.U.A.

.........

Gelozia se înfiripă fără nici o legătură cu ceea ce este sau nu este, sau poate nu va fi niciodată. E o manie care dintr-un rău închipuit scoate o suferinţă reală. Gelosul e ca un ipohondru ce se-mbolnăveşte de teamă că ar fi bolnav.

Gelozia este un lucru teribil; seamănă cu iubirea, dar e contrariul ei; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenţa lui şi triumful asupra lui. Iubirea este uitarea de sine; gelozia este forma cea mai pasionată a egoismului, exaltarea eu-lui, despot, exigent, vanitos, care nu poate să se uite şi să se subordoneze.

Pataniile lui Statu-Palma-Barba-Cot,Politician de altadata

"A trecut prin scoli de mila,

Cu suflare la franceza,

La germana cu o pila

Vesnic copiind la teza.

Iar la Universitate

A urmat far' de frecventa

Si-un coleg ,din bunatate,

I-a scris teza de licenta

In barou atunci se baga;

Martori falsi si chitibusuri,

Interventii, mita , spaga,

Onorarii si chicusuri...

Fara-nconjur se decide,

Cum nu are spirit critic

Sa se-nscrie in partide,...

Si se face om politic."

Semn distinctiv

"Daca n-ar avea cocarde

Acesti mici omnipotenti,

Dupa ce am fi in stare

Sa-i cunoastem ca-s studenti?"

Intrebare

Cand urmaresti,lector simpatic,

Pe carte siruri vii de ganduri,

Nu simti ca serpuind salbatic

Un suflet plange printre randuri?

Amintirile-o muzica care ne vine de undeva de dincolo de orizont.

De cele mai multe ori n-o iubesti pentru ca are calitati,ci are calitati pentru ca o iubesti.

Cei care au suflet grosolan spun "tu" si intimilor si slugilor, aratand prin aceasta ca pentru dansii intimitatea inseamna lipsa de stima si de respect.

Amintirile-o muzica care ne vine de undeva de dincolo de orizont.

Obosit de munca zilei, priveam luna si plangeam, la trecut, la viata-mi de astazi si la tine ma gandeam.

Amorul,ca si soarele, e un singur moment la zenit: in momentului primului "da".

O implori sa nu te mai faca sa suferi,adica ii ceri ei ajutor contra ei,nenorocitule, iar ea te asculta rece si taioasa ca o spada de gheata si ridica in suflet altare celuilant.

La douazeci de ani iubesti amorul si cauti o femeie sa il intrupezi,si femeia asta nu poate fi decat frumoasa.La treizeci de ani iubesti o femeie, nu amorul, si femeia asta poate fi frumoasa, poate fi urata, cum se intampla.

E o tristete care nu ma doare.Ma simt ca si cum ar cadea frunzele de toamna.Oare aceasta frunza a vietii mele, cum se va rupe ea din arborele vesniciei? Se va desprinde lin, firesc si pasnic? Sau se va frange prea timpuriu?

"......"

Dormeau adanc sicriile de plumb,

Si flori de plumb si funerar vesmant

Stam singur in cavou si era vant

Si scartaiau coroanele de plumb

Dormea intors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb,si-am inceput sa-l strig

Stam singur langa mort si era frig

Si atarnau aripile de plumb.

"Nichts ist drinnen, nichts ist draussen,

Denn was innen ist, ist aussen"

"Nimic nu este launtric,nimic nu este exterior

Caci ceea ce este inlauntru este si in afara"

......

Cum un mormant uitat de urme

Opreste un drumet din mers

Aceasta fila sa te cheme

Candva pe palidul ei mers

Si vei gasi inchis aicea

O piedica in a uitarii drum

Aceste randuri cristaline

Cu al primaverii scump parfum.

Iubire, Credinta, Speranta

Dea pururi aproape sa-ti fie

Caci fara de ele viata e

Cruda, Amara, Pustie.

O SINGURA DATA IN VIATA

Daca nu mai simte pentru mine ce simt eu pentru ea, asta ar fi de o mie de ori mai rau chiar decat ura ei.Ar fi un iad.Si acest iad il traiesc.De mult nu ma mai iubeste...Si unde se sfarseste dragostea,acolo incepe ura.Nu cunosc deloc strazile astea.Niste dealuri,si case langa case,si in case stau oameni si iar oameni.Sant atat de multi,fara numar,si toti traiesc si se urasc unii pe altii.Ei si ce-i cu asta?

Dar oare nu suntem toti aruncati pe lume numai ca sa ne uram si sa ne chinuim pe noi insine si pe altii?

Nu-mi pot inchipui nici o situatie in care viata sa nu fie un chin pentru mine,ca noi oamenii suntem nascuti ca sa ne chinuim si ca toti o stim si vesnic nascocim mijloace ca sa neamagim.Dar ce-i de facut cand vezi adevarul?

Ratiunea a fost data omului tocmai ca sa scape de ceea ce il supara.

Ce alt motiv aveam,cand am venit sa o vad,decat sa o vad?O singura data in viata,o singura scanteie se transforma in incendii,o singura data din adancuri izbucneste vulcanul de pucioasa,o singura data scanteiaza fulgerul ce nimiceste tot ce intalneste.O singura data o gura de tun risipeste moartea,o singura data iubirea,mai mult decat aceste flacari, mina, incendiu, tun si fulger sa doboare, sa arda, sa minuneze si sa raneasca?

Iubirea ce a fost la inceput umbra,moliciune, desfatare si scanteie, este acum incendiu, uimire, fulger si furtuna.

"Acum vad cat de mult vor zace zilele noastre sub semnul noptii"

Mars funebru

"Ningea bogat,si trist ningea,era tarziu

Cand m-a oprit,in drum,la geam clavirul

Si-am plans la geam,si m-a cuprins delirul

Amar, prin noapte, vantul fluiera pustiu.

Un larg si gol salon vedeam prin draperii

Iar la clavir o bruna despletita

Canta purtand o mantie cernita

Si trist canta gemand intre faclii.

Lugubrul mars a lui Chopin

Il repeta cu nebunie...

Si-n geam suna funebra melodie,

Iar vantul fluiera ca tipatul de tren.

Apoi veni si-o blonda in salon...

Si-aproape goala prinse,adormita,

De pe clavir,o scripca innegrita

Si urmari ,pierduta,marsul monoton.

Inalta,despletita,alba ca de var

Mi se parea Ofelia nebuna

Si lung gemea arcusu acum pe struna

Ingrozitorul mars,lugubru,funerar.

Cantau amar,era delir

Plangea clavirul trist,si violina

Facliile isi tremurau lumina

Clavirul catafalc parea si nu clavir.

Tarziu,murea clavirul lung gemand,

Luptau facliile in agonie...

Si-ncet se-ntinse o noapte de vecie

Si-n urma,greu,un corp am auzit cazand.

Vai,deatunci imi parea lumea si mai trista

Viata-i melodie funerara...

Si nu mai uit nebuna lautara

Si transfigurata, trista clavirista"

......

Da,da,stiu ca ma considerati un sarlatan,dar adevarul este ca eu cuget cu mai multa indrazneala decat medicii,care sunt toti niste conservatori!Nu exista boli!E dea dreptul stupid sa tratezi ulcerul sau tuberculoza!Celula e cea care trebue tratata.Tineretea eterna se castiga prin regimul alimentar,prin respiratie,si psihoterapie.Daca celula e alimentata rational,daca acestei baze a bazelor vietii se da oxigen in mod inteligent si e sustinuta prin antrenamente,atunci ea,impreuna cu celelalte miliarde de celule,care determina substanta,devine aliata omului.Nu va dati seama ca oricare dintre noi,numai sa vrea s-ar transforma,dintr-o faptura neajutorata,aflata la intamplarea discretiei.

Toate temerile care v-ar putea incerca pe lumea asta se spulbera si devin ridicole in momentul cand v-ati inteles cu adevarat menirea de oameni.

CE SA FAC,M-AM EXPUS FOTOGRAFULUI DE AICI SI UITE CE A IESIT

Gelozia

" Gelozia este ceva teribil,seamana cu iubirea,dar e contrariul ei,nu vrea binele obiectului iubit,ci dependenta lui si triumful asupra lui.Iubirea este uitare de sine,gelozia este forma cea mai pasionata a egoismului,exaltarea eului despot,exigent,vanitos,care nu poate sa se uite si sa se subordoneze ".

"Amiel"

Acolo unde ochiul inarmat cu viziunea frumosului vede cerul instelat

Tu crezi ca daca nu raspunzi la scrisorile mele,se schimba ceva?

Nu ai inteles,ca te iubesc de atunci de cand ne-am intalnit?

Cum crezi ca s-ar putea sa nu te mai iubesc intr-o zi?

Ce ar trebui sa se intample pentru asta.suferinta mea de acum e viata mea.Fara dragostea mea pentru tine nu ma mai inchipui in viata decat in stare de dementa,poate.Sa traiesc fara sa te iubesc ar fi pentru mine ca si cand nu as mai simti caldura soarelui,racoarea ploii,si totusi as trai.Vreau sa te iubesc totdeauna,nu vreau sa ma despart de sentimentul meu.Cred ca asta-i motivul pentru care nu vreau sa mor.

E adevarat ca ma linistisem.Daca ai fi fost fericita poate m-as fi resemnat,si cu timpul,cine stie.Dar asa?

Cand fluviul timpului va trece

Si va avea drept prag intrare

Voi spune-ncet,voi spune rece

Cat team iubit.E desteptare

Ne-am despartit in ziua rece

Ne-am despartit dar nu pe veci

Si tu prin minte iar imi treci.

Iubirea mie trista fara tine,si zi de zi ea creste neincetat,ca-n ziua care maine,poate vreodata regretul te va-ndemna spre mine,urmeazal si dami de stire.

Asta ce faci tu,a facut si altii si ce-o facut altii,poti sa faci si tu.

Tristetea

Eram foarte trist,una din intristarile acelea ce se lasa cateodata in suflet,facanduma sa rasune ca ecoul intre munti.

Ce importanta are daca traiesti mai mult sau mai putin de vreme ce totul trebue sa piara.

Aseara aveam niste ganduri negre,dar nu stiu de ce?Am intotdeauna,si viata este un povarnis.Cat urci ii privesti varful si te simtifericit,dar cand ajungi sus in creasta zaresti dintr-o data coborasul si sfarsitul,care e moartea.Merege incet la suis,dar la coboras merge repede.

Intrun cuvant a trai inseamna a muri.

Ce astepti.dragoste?cateva imbratisari si vei ajunge neputincioasa.

Si mai ce?

Bani?La ce bun?

"Si-n ceru-n care luna-i etern ratacitoare

Nedezlegatei taine eu caut dezlegare"

...

Exista insa o carte orifila,murdara,inspaimantatoare,depravanta,vesnic deschisa,ce nu se va inchide niciodata,marea carte a lumi,fara a mai socoti o alta carte de mii de ori mai primejdioasace,ce se compune din tot ceea ce se spune la ureche,intre barbati,sau sub evantai intre femei,seara,la petreceri.

Acum nimic nu ne mai consoleaza de pierderea a ceea ce ni s-a parut a fi infinitul

INSEMNARI

Ai sa afli si tu intr-o zi ce distractiv e sa-ti razi de lume ascunzandu-i secretul afectiunilor tale.Simt o placere grozava sa ma smulg de sub stupida jurisdictie a maselor care nu stiu niciodata nici ce vor,nici ce sunt silite sa vrea,care considera mijlocul drept rezultat,care rand pe rand adora si blesteama,slavesc si distrug.
Daca poti fi mandru de ceva,nu-i oare de acea putere capatata prin tine insuti,caruia ii esti deopotriva si cauza, si efect, si principiu si rezultat?
Ei bine nimeni nu stie nici ce iubesc,nici ce vreau.Poate ca se va afla ce-am iubit,ce-as fi vrut,asa cum se afla dramele incheiate.