Lista mea de bloguri


vineri, 26 martie 2010

Este adevarat?

ea : În dragoste, a iubi înseamnă de multe ori a înţelege.
el: Iubirea?Ce-i iubirea?
ea:Iubirea sta in calea mortii.Iubirea este viata.
el :Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc.Tot ce exista,exista pentru ca iubesc.Totul e legat numai de iubire?
ea : Iubirea este viata.Si daca iti lipseste iubirea ,iti lipseste viata.
el : Dar dragostea?
ea : Dragostea este izvorul intregii vieti.Dragostea este cea mai frumoasa dintre sanse.Nu exista dragoste asa cum este prima iubire.
el : Deci dragostea este distanta dintre REALITATE si DURERE.Iubirea este o promisiune,iubirea este un suvenir,odata dat niciodata uitat,niciodata lasat sa dispara,iar iubirea nu este o relatie intre doua persoane.Ea este un stadiu al constiintei tale.

miercuri, 17 martie 2010

.....Viata nu e buna, nici rea, e ceea ce este....



Moartea nu ne priveste pe noi, ci pe acea putere pe care o da. Noi n-o putem face asa sau altfel in esenta ei. Pe noi ne priveste viata, caci noi o cream din zilele  ce ni se dau.
Poate daca as fi vesnic, as dori sa stiu ce e moartea.E ciuadt cum se pot gandi oamenii la moarte cand e atat de facut in viata ! :))

Inspiratie inseamna : neexplicabil

Nu fi secerator de ianuarie, chiar daca ai putea topi toata zapada ce este, va veni alta.
Dupa zapada alba si cerul albastru este si la oameni zapada murdara a lui februar si rascoala de vant a lui martie.Copilarie patata, adolescenta de zbucium.
La inceputul tuturor celor bune este zambetul.Florile rasar de la sine oriunde ar atinge pamantul.Dulce april, nins de flori albe, al sufletelor.
Mai are inteles si taina.E primavara noptilor, in natura ca si in viata.
Iunie lupta dincolo de marginile poeziei, ale careia petale au ingrasat terna pamantului pe care au cazut.
Bogat si greu e iulie al vietii. Sufletul se inabusa rodind pentru altii.
August triumfa prin siguranta roadei. Tu insuti incepi a nu mai fi.
Ti-e frig cu septembrie, cand ramurile ti se culeg si lumea canta  de binele ei, si nu de jalea ta.
Ai avut macar frunzele tale.Si iata-le cad si acelea.Sufletul singur sta drept si sever, el in fata lui, spre cer aspru de judecata.Octombre.
Novembre de deznadejde in trambita osandelor, cu trunchiuri goale din pamantul gol. Mai e un cer si pentru tine care ai dat toate si nu primesti de sus nimic?
Decembre?Maini reci, albe se coboara bune asupra ta si-ti acopar cu mormant trupul despoiat.
Sufletul tau?Intreaba pe cei care l-au luat cantand, l-au strans harnic si acum se bucura de dansul.
De la o vreme se ingreuie inima de mormintele ce cuprinde.

luni, 15 martie 2010

marți, 9 martie 2010

Amintiri:Nostalgii :)

cei nascuti la inceputul anilor ‘cincizeci, ’saizeci si cei nascuti in anii ’saptezeci!!!
Noi, la gradinita, invatam poezii in romaneste, nu in engleza…
Noi, la scoala, incepeam orele cantand imnul Romaniei…
Noi, la scoala, trebuia sa avem penar, ALFABETAR si numaratoare…
Noi nu stiam ce este un calculator de buzunar…
Noi, copii fiind, mancam paine unsa cu untura sau cu marmelada sau paine uda, peste care presaram zahar…
Noi am baut „Cico“ si „Zmeurata“ si ni s-a parut ceva extraordinar, chiar incredibil, cand au aparut primele sucuri „de la TEC”… Nimeni nu stia de „E“-uri…
Noi, la scoala, beam toata clasa din aceeasi sticla de suc, fara teama de virusi de „gripa porcina“…
Noi, in timpul claselor primare, adunam musetel, fier vechi, maculatura, sticle si borcane si le duceam la scoala ca sa ne faca pionieri in clasa a II-a si sa luam nota zece la Purtare…
Noi eram chemati la scoala cand era Pastele sau Craciunul, chipurile pentru ca aveam sedinte de grupa sau detasament de pionieri, ca sa nu ne ducem la Biserica, caci era interzis…
Noi aveam ora de „Caligrafie“ in care invatam sa scriem… caligrafic cu tocul cu penita, bagat in calimari din care cerneala nu curgea niciodata (aiurea!)…
Noi aveam ora de „Lucru manual“, in care invatam sa lipim poze cu celebrul „Pelicanol“ (din care mai gustam cateodata, cand simteam foamea, ca prea mirosea frumos!) sa coasem pe modele din carton cu gauri, sa impletim din panusi de stiuleti de porumb sau sa facem chei din metal la ora de „Atelier“…
Noi purtam zilnic in ghiozdan celebra „fatza de banca“, din cauza careia, daca o uitai acasa, ti se scadea nota la purtare…
Noi eram foarte mandri cand ne venea randul sa luam acasa „fatza de catedra“ a invatatoarei…
Noi am citit „Arici-Pogonici“, „Licurici”, „Pif”, „Ciresarii“, „Luminita“…
Noi mergeam la teatru sau la film… „cu clasa“…
Noi, in timpul liceului, citeam pe ascuns, in timpul orelor, carti de Jules Verne (Ocolul Pamantului in optzeci de zile, Doua zeci de mii de leghe sub mari, Insula cu elice, O calatorie in centrul pamantului) Alexandre Dumas (Cei trei muschetari, Regina Margot, Dupa doua zeci de ani), dar si Omul invizibil, Regii blestemati, Singur pe lume, Razboiul lumilor, Colectia de povestiri stiintifico-fantastice, Colectia „Cincisprezece lei“, Aventurile submarinului DOX, Toate panzele sus, Poezii de Eminescu…
Noi ramaneam dupa ore si jucam fotbal cu monede pe masa de catedra si faceam portile din degetele de la maini…
Noi jucam fotbal, pe maidan, cu celebra minge „de noua lei“…
Noi suntem ultima generatie care a jucat „De-a v-ati ascunselea”, „Castel”, „Ratele si vanatorii”, „Tara, tara, vrem ostasi”, „De-a prinselea”, „Sticluta cu otrava”, „Pac-Pac”, „Hotii si vardistii”, „Tzari, Orase“, „Sotron“, saream „Coarda“..
Noi jucam coci cu bile de rulmenti (pe monede de doua zeci si cinci de bani, cinci zeci de bani, un leu sau trei lei sau pe capace de sticle de bere!)…
Noi jucam cirlic si tzurca, „noua pietre“ sau confectionam pistoale din teava de cupru ca sa pocnim de Revelion, cand mergeam cu Plugusorul…
Noi suntem ultimii care am strigat „Un’, doi, trei, la perete stai” si „Cine nu e gata il iau cu lopata“…
Noi am fost ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme doua zile si doua nopti, inchisi in casa).
Noi am fost primii care am vazut desene animate color si primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi avem amintiri despre primii pasi pe Luna, despre razboaiele sangeroase din Vietnam si Coreea, despre asasinarea lui J.F. Kennedy sau cutremurul din patru martie o mie noua sute sapte zeci si sapte…
Noi ofeream locul nostru unei femei, unei gravide sau unui batran, cand calatoream cu autobuzul, troleibuzul sau tramvaiul…
Noi deschideam usa unei femei si ii ofeream intaietate la intrare/ iesire…
Noi avem o cultura generala cu mult mai vasta si mai solida decat generatia de astazi, pentru ca a invata si a sti insemnau CEVA odata…
Noi am purtat plete si pantaloni evazati…
Noi eram fugariti de militieni ca sa ne bage masina de tuns in par sau sa ne rupa pantalonii prea largi, pentru ca „imitau modelul imperialist degrada(n)t si decazut, aflat in putrefactie“…
Noi am fost primii care am purtat fishuri, jeansi elastici, geci de blugi de la turci, iar cine avea blugi marca „Lee“ sau „Puma“ era deja lider de gasca…
Noi, la aniversari, cantam „Multi ani traiasca!“, nu „Happy Birthday“…
Noi nu stiam de Sfantul Valentin, dar stiam sa scriem biletele si scrisori de dragoste…
Noi organizam si mergeam la „ceaiuri“, asa se numeau petrecerile noastre…
Noi nu stiam de „party“, „bairam“ sau „boschetareala“…
Noi, la petreceri, cantam cu naduf „Si-asa-mi vine cateodata sa dau cu cutitu-n piatra…“, simtind ca asa ne revoltam impotriva regimului…
Noi asteptam la chefuri sa jucam „Fantanita“, „Flori, fete sau baieti”, „Adevar sau Provocare“ sau orice ne oferea vreun pretext sa „pupam pe gura“ pe cine credeam ca „iubeam”..
Noi suntem cei care ceream „prietenie“ („Vrei sa fim prieteni?“ sau „Pot sa te tin de mana?“…
Noi roseam la cuvantul „sex”…
Noi am completat mii de oracole, cu speranta (nemarturisita cuiva) ca persoana iubita va citi acolo unde scrie „De cine iti place cel mai mult?”, ca sa afle ca de ea/ el ne place…
Noi aveam „Caiet de impresii“, de care ne ocupam mai mult decat lectiile pentru scoala, in care scriam gandurile intime despre persoana iubita, dar il aratam la toti, ca sa se afle pe cine simpatizam cel mai mult…
Noi nu am dat examene „de capacitate“, nu am dat teste grile la admitere…
Noi am fost ultimii „Soimi ai Patriei”, ultimii „Pioneri” si ultimii utecisti (mai tineti minte: „Utecistii de azi, refegistii de maine“???).
Noi am trait cu melodiile Beatles-ilor, ale lui Jimmy Hendrix, Rita Pavone, Paul Anka, festivalului de la Woodstock, Janis Joplin, Elvis Presley, Giani Morandi, The Suprems, Led Zepellin, Guess Who, Rolling Stones, Vanghelis, Queen, Demis Russos, Abba, Deep Purple, Prince, Metallica, Ace of Base, DJ Bobo, Michael Jackson, Backstreet Boys…
Noi nu auzisem de manele…
Noi stiam sa dansam in ritmuri de polka, tango, vals, twist, rock-and-roll, shaike…
Noi dansam in ritm de hora, sirba si geamparale, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam de rupeam podeaua…
Noi ne delectam cu filmele cu Stan si Bran, Charlie Chaplin, Jean Marais, Brigite Bardot, Jean Paul Belmondo, Sara Montiel, Giani Morandi, Elvis Presley, Gerard Barry, Gina Lolobrigida… (mai tineti minte „Stan si Bran, studenti la Oxford“, „Luminile orasului“, „Vagabondul“, „Articolul patru sute doua zeci“, „Fanfan la Tullipe“, „Capitanul Francaise“, „Fratii corsicani“, „Cavalerul Pardaillan“, „Jandarmul din Saint Tropez“, „Fantomas“?)…
Noi sorbeam din priviri la TV serialele „Aventurile capitanului Val-Vartej“, „Robin Hood“, „Sclava Isaura“, „Beverly Hills“, „Melrose Place“, „Twin Peaks“, „Dallas“… Si cand ne intalneam pe strada si vreunul zicea ca nu s-a uitat, insemna ca ori a fost pedepsit de parinti ori nu avea inca televizor.
Noi eram innebuniti de reclamele de pe posturile TV straine. Abia asteptam sa vina si la noi inghetata „Magnum“ sau pistoalele si pustile acelea cu apa, absolut superbe. Pana sa vina, ne consolam cu „Tango“ cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care, turnate in cap ne provocau raceala (un motiv bun sa nu mergem la scoala!).
Noi mancam creta ca sa facem temperatura, sa nu mergem la scoala sau sa ne invoiasca de la scoala..
Noi vindeam sticle si borcane ca sa ne cumparam timbre, clasor, carti, minge sau inghetata…
Noi am baut prima „Coca-Cola“ la sticla, „bautura imperialista“…
Noi nu ne dadeam beep-uri sau SMS-uri..
Noi ne fluieram, sa iesim afara din casa…
Noi nu aveam „dolby surround system“, dar taceam toti ca sa auzim actiunea si dialogul din film…
Noi nu aveam „Nintendo“ sau „Playstation“, ci prastii cu care trageam dupa ciori… E adebarat, uneori mai spargeam sic ate un geam…
Noi am mers cu bicicleta, trotineta sau caruciorul cu rulmenti fara casca, genunchiere si cotiere… Este uimitor ca inca mai suntem in viata!…
Noi nu am avut scaune speciale in masini…
Noi nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos…
Noi nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de alti copii…
Noi nu ne spalam pe maini dupa ce ne jucam cu toti cainii si toate pisicile din cartier…
Noi puneam saliva pe julitura care sangera…
Noi nu am tinut seama niciodata de cate lipide si glucide mancam… Parintii nostri nu aveau „child proof the house”…
Noi mergeam sa umplem sifoanele, sa cumparam bere si vin varsat „de sase lei litru’“ de la „Alimentara“ si cate un pachet de tigari „Carpati“ (fara filtru), „Marasesti“, „Litoral“ sau „Snagov“ de la „Tutungerie“.
Noi defilam de Intai Mai“ si „Doua zeci si trei August“…
Noi marsaluiam pe strazi si bulevarde ca sa strigam „Un NU hotarat bombei cu neutroni!“…
Noi eram scosi din productie ca sa aplaudam si sa scandam pe stadioane la vizitele de lucru ale „tovarasului si tovarasei“…
Noi am vazut inmormantarea lui Gh. Gheorghiu Dej la TV…
Noi am vazut, in premiera mondiala, Revolutia in direct la TV…
Noi am auzit cum au tras „teroristii“…
Noi am vazut asasinarea Ceausestilor la TV…
Noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede…
Noi am fost contemporani cu constructia Transfagarasanului, hidrocentralelor de la Bicaz, Arges, Portile de Fier…
Noi am fost contemporani cu constructiile podurilor de la Cernavoda si Giurgeni – Vadu Oii, Metroului, Canalului Dunarea – Marea Neagra, Casei Poporului, Centralei nucleare de la Cernavoda…
Noi am trait cu frica informatorilor Militiei si Securitatii…
Noi am ras la bancurile cu Bula, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporana noua.
Noi ascultam pe ascuns „Europa Libera“ si „Vocea Americii“…
Noi am fost contemporani cu Grigore Vasiliu Birlic, Mircea Crisan, Horia Caciulescu, Toma Caragiu, Constantin Draghici, Puiu Calinescu, Dem Radulescu, Magda Barbu, Margareta Pislaru, Marina Voica, Dida Dragan, Mihaela Runceanu…
Noi am trait pe muzica celor de la Mondial, Phoenix, Sincron, Romanticii, Rosu si Negru, Semnal M, Azur….
Noi am fost pe stadioane la cenaclul „Flacara“ sa ascultam muzica folk…
Noi am fost cobaii experimentului denumit „formarea omului nou“…
Noi suntem o generatie de invingatori, de visatori, de nostalgici, dar si de perdanti…
Noi suntem cei care am pierdut de doua ori: si atunci, si acum…
Noi suntem ultima genaratie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie…
Dar TOT NOI suntem si generatia care vede limpede cum ne pierdem tara, iar dusmanii sunt din interior si nu din afara…
Noi am fost saraci si suntem la fel de saraci, dar am devenit liberi…
Tu ce amintiri ai?

marți, 2 martie 2010

Copilaria...

Câteodată stau şi mă gândesc la copilăria pe care am avut-o. A fost frumoasă. Abia aşteptam ca părinţii să ne mai lase singuri ca să ne jucăm în voie. Cred că fiecare are amintiri frumoase din copilărie şi fiecare poate să spună: mai frumoase ca ale mele nu a avut nimeni.
Când eram copil, gândeam ca un copil. Acum că sunt mare, gândesc altfel. Dacă aş fi iarăşi copil, însă cu mintea unui om matur, oare cum m-aş comporta? Nu aş mai fi copil. Aş fi un om micuţ, dar matur.

Oamenii mari nu mai ştiu să se minuneze de nimic… mai mult sunt trişti decât veseli.
Este o diferenţă între plânsul unui adult şi plânsul unui copil. Copilul plânge atunci când a primit bătaie de la părinţi sau când a fost certat, însă un adult de ce plânge? El nu mai primeşte bătaie de la părinţi. Plânge pentru că are interese: plânge că a fost trădat; plânge că a fost minţit; plânge când echipa favorită pierde; plânge când pierde pe cineva drag.

Acum dacă îmi este sete trebuie să torn apă în pahar şi apoi să o beau. De multe ori, copil fiind, alergam acasă de la joacă şi fiind însetat, nu mai luam paharul sau cana să beau apă, puneam direct gura in găleata cu apă rece şi beam până îmi potoleam setea.Nu aveam celulare cum au toţi copii de astăzi. Şi, tare bine mai era. După ce veneam de la şcoală plecam la joacă. Uneori ne întorceam acasă pe la ora 10 seara. Când ajungeam acasă, mai primeam câte o mică ceartă: „Unde aţi fost, măi? V-am căutat peste tot. Aveam nevoie să te trimit la bunica după…”. Ce bine că nu aveam celular, că m-ar fi căutat mama şi îmi strica toată joaca. Bătaie de la tata, am primit doar de două ori. Ţin minte şi astăzi amândouă fazele şi motivele pentru care am primit bătaie. Nu degeaba se spune: „am să-ti trag o bătaie că nu ai să mă uiţi în veci”Nu aveam calculatoare, dar tot găseam noi ceva de joacă toată ziua. Ne jucam de-a caii.Dacă se întâmpla să cădem şi să ne julim, nu căutam vinovaţi, ne ridicam şi continuam joaca.
Dacă cineva avea o sticlă cu suc, împărţea şi la ceilalţi din grup. Nu a murit nimeni că am băut din aceeaşi sticlă. Sau, dacă cineva avea o gumă de mestecat, adusă de tatăl lui din străinătate, după ce se sătura de mestecat o dădea şi la altul şi, aşa, săraca gumă trecea pe la mai mulţi, că doar, era din străinătate… Când citiţi aceste rânduri, nu aveţi decât să râdeţi, dar aşa era viaţa de copil. Nu gândeam ca acum. Atunci, parcă, totul era permis, nimic nu putea cauza o boală…Dacă copiii de astăzi ar citi vieţile noastre din copilărie, poate, ar spune că am dus o viaţă de plictiseală. Dar, noi am fost foarte fericiţi. Mult mai fericiţi decât sunt unii copii astăzi… 

luni, 1 martie 2010

Este real sau doar un vis

Nu stiu,pare a fi...mai bine sa ascult... ">