Poate sa fie o prostie, dar odata ce ti-e scris sa circuli aproape intotdeauna pe trotuarul umbrit al strazii pe care se scurge viata noastra, vine o vreme cand tot ceea ce vezi pe celalalt trotuar, pe cel insorit, incepe sa ti se para ireal, efemer ca un miraj.Si daca intamplator ai ocazia sa nimeresti pe aceasta parte plina de lumina, ai senzatia ca dintr-o data lucrurile s-au incurcat, ca ceva nu e in regula, ca visezi, ori ca ai luat-o razna.
De aceea, coridorul, cu racoarea si severa lui solitudine, mai readuce sentimentul linistitor al realitatii.Totul e la locul sau,si eu, de asemenea, sunt la locul meu, pe partea umbrita a vietii, si daca nu m-am trezit inca de-a binelea din auriul si azurul litoralului,peste putin timp o sa mi se ofere in acest scop o ceasca de cafea tare, desi in clipa de fata as fi preferat sa fiu scutit de asa ceva.
